new-year

Celebrarea Anului Nou este probabil cea mai veche sãrbãtoare din lume, avându-şi originile în Babilon cu circa 2000 ani înainte de Hristos. Anul Nou Babilonian începea cu prima Lunã Nouã imediat dupã echinocţiul de primãvarã.

Romanii au continuat sã celebreze Anul Nou în ultima parte a lunii martie, însã diverşi împãraţi au schimbat în repetate rânduri calendarul, desincronizându-l de mersul soarelui. Pentru a îndrepta lucrurile, senatul roman a decis în 153 î.Hr. ca anul calendaristic sã înceapã la data de 1 ianuarie. Totuşi, schimbãri au mai survenit pânã când în anul 46 î.Hr. Iulius Cezar a reaşezat ziua de 1 ianuarie ca început al anului, iar pentru resincronizare cu mersul soarelui, anul precedent a fost lungit cu 80 zile, ajungând la 445 zile.

Biserica nu a fost de acord de la început cu aceste sãrbãtori, având în vedere caracterul lor pãgân. Odatã cu rãspândirea bisericii în toate colţurile Imperiului, Anul Nou a început sã fie sãrbãtorit de creştini prin post, rugãciune şi smerire personalã. Data Anului Nou a variat între ziua de Crãciun, ziua de Paşte, 1 martie şi 25 martie. Abia în ultimii circa 400 ani s-a trecut la ziua de 1 ianuarie.

Un sfert din populaþia globului sãrbãtoreşte Noul An Chinezesc, care începe pe 16 februarie. Nepalezii sãrbãtoresc anul nou pe 17 sau 18 aprilie, în timp ce etiopienii îl vor celebra abia la 11 septembrie. Israelul începe anul calendaristic cu ziua de 1 ianuarie, dar anul evreiesc începe în septembrie.                                                                                                                                                                                                          Pastor, Daniel Popa

Reclame