Se apropie din nou sfârşitul de an şi bineînţeles, sărbătoarea Naşterii Domnului. Sezonul sărbătorilor începe tot mai devreme, chiar şi într-o lume scuturată bine de tot felul de crize, şi iată-ne intraţi în ceea ce se numeşte „luna cadourilor.” Odată cu apropierea sărbătorilor, o serie de transformări uimitoare au loc în viaţa copiilor noştri.

Părinţii încep să observe că hăinuţele care altădată atârnau fericite de orice obiect colţuros de prin camera copiilor, acum sunt împachetate şi puse în dulăpior, ascunse vederii. Mama are parte de ajutor suplimentar la spălarea vaselor iar copiii ţin evidenţa ducerii gunoiului nu pentru a dovedi că e rândul altcuiva ci pentru a îndeplini misiunea întocmai şi fără comentarii. Temele sunt făcute la timp şi fără lacrimi, fără solicitări de pauze suplimentare sau de ajutor susţinut din partea părinţilor, iar asta se vede în note sensibil mai bune la şcoală. Nici o ocazie nu este pierdută de a flutura victorios carnetul cu note prin faţa părinţilor, în speranţa unui cadou mai consistent.

Bineînţeles că părinţii sunt invitaţi cu insistenţă să observe toate aceste transformări pozitive din viaţa copiilor lor, după care sunt făcute anumite aluzii la maşinuţa cu telecomandă sau păpuşa fotomodel care ar reprezenta o apreciere onorabilă din partea părinţilor faţă de eforturile făcute de copii. Părinţii au acum o pârghie în plus de a menţine ascultarea şi hărnicia copiilor la nivelul dorit, „altfel nu mai vine Moşu’ cu darurile!”

După zile sau chiar săptămâni de efort şi cuminţenie, odată cu apropierea zilei mult aşteptate, copiii încep să scormonească prin casă pentru a descoperi pe unde stau ascunse cadourile. Cu inima bătând să le sară din piept, cu urechile roşii de emoţie şi plini de o „teamă sfântă” de a nu fi prinşi, ei examinează orice pachet „suspect” pe care l-au detectat, încercând să-şi dea seama, fără a deranja vreun pic ascunzătoarea sau ambalajul, dacă înăuntru este darul mult visat.

Timpul abia se târăşte, zilele rămase devin parcă o agonie, dar în cele din urmă vine şi ziua deschiderii cadourilor. Cu mâini tremurânde şi ochi strălucitori, copiii îşi desfac înfriguraţi cadourile aşteptând să descopere comori care să le răsplătească pe deplin strădania. Unii dintre ei vor sări în sus de bucurie „Esteee!!! Victorieeee!!!” în timp ce alţii vor pleca ochii înlăcrimaţi şi vor ofta dezamăgiţi  „Iarăşi haine!?” Senzaţia este plăcută când darul e pe măsura aşteptărilor, însă este cât se poate de dureroasă când darul dezamăgeşte.

Să ne mai imaginăm o situaţie. Un copil neascultător şi rău, obraznic cu părinţii şi răzvrătit în toate lucrurile, care nu-şi vede de treabă la şcoală şi aduce numai ruşine părinţilor lui, s-ar putea aştepta la un cadou frumos din partea lor de sărbători? Evident că ei ar avea tot dreptul să-l pedepsească pentru purtarea lui în loc să-i ofere cadouri, şi poate că unii părinţi chiar aşa ar face pentru îndreptarea copilului lor. Dar se prea poate să fie şi părinţi care în ciuda neascultării copilului, să îi ofere acestuia un cadou care să demonstreze dragostea ce i-o poartă. Imaginaţi-vă ce se întâmplă în inima acestor părinţi când copilul nu le mulţumeşte pentru ce a primit, ba încă se declară total nesatisfăcut de ceea ce i s-a oferit! Orice speranţă de îndreptare a copilului şi de reparare a relaţiilor pare a se nărui.

Într-o astfel de postură L-am pus noi pe Dumnezeu când a trimis pe Fiul Său în lume. Noi eram acei copii răzvrătiţi şi neascultători, care Îi aduceam zilnic numai ruşine şi umpleam de durere inima Tatălui. Deşi ar fi avut tot dreptul să ne pedepsească în modul cel mai aspru, în dragostea Lui faţă de noi ne-a oferit un dar care întrece orice imaginaţie: Fiul Lui S-a născut printre noi pentru a ne prezenta calea de împăcare cu Tatăl şi intrarea în sfera binecuvântării Lui. Dar conform versetului din Ioan 1:11, deşi El a venit la ai Săi, a fost refuzat. Contemporanii Lui doreau răzbunare militară, putere politică, prosperitate materială, un trai liniştit şi confortabil, pe când Dumnezeu le oferea rezolvarea problemei sufletului. Câtă discrepanţă între aşteptările lor şi oferta Lui! Acest refuz neruşinat I-ar fi oferit Tatălui o nouă ocazie de a încheia conturile cu noi, răzvrătiţii.

Dar nu a fost aşa, pentru că Dumnezeu avea în vedere altceva. După cum spune Pavel la Efeseni 2:7, Dumnezeu voia „să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.” Un părinte care se poartă înţelept cu copilul ascultător, sau care continuă să-şi iubească odrasla răzvrătită nu este decât o palidă imagine a dragostei, gingăşiei şi bunătăţii cu care Dumnezeu Se ocupă de noi. Chiar şi când ne străduim să ascultăm de El, noi tot nu avem nici un fel de merite în faţa Lui, pentru că fără ajutorul Lui nu putem face nimic. Cu atât mai mult atunci când încălcăm poruncile Lui sau dispreţuim binecuvântările Lui, ar trebui să plătim scump, dar totuşi El ne oferă har şi îndurare, chemându-ne înapoi în braţele Sale iubitoare.

Chiar dacă Dumnezeu nu ţi-a dat succesul financiar pe care l-ai cerut, sau succesul la examen sau locuinţa pe care ţi-ai dorit-o, chiar dacă anumite lucruri ţi-au mers cam prost ultima vreme şi aşteptările tale nu au fost împlinite, ceea ce Dumnezeu ţi-a oferit în Hristos Isus întrece cu mult orice altceva care crezi că te-ar fi făcut fericit şi împlinit. Să înţelegem că Dumnezeu ne cunoaşte mai bine decât ne cunoaştem pe noi înşine, că El ne ştie viitorul şi vrea să ne cruţe, de aceea conduce paşii noştri pe căile pe care El le-a hotărât. Să nu fim dezamăgiţi de ceea ce ne oferă El, căci toate darurile Lui sunt bune şi desăvârşite, cum spune şi Iacov.

Cred că şi anul acesta, pe sub pomii împodobiţi din casele noastre, vor sta nişte daruri frumos împachetate, oferite cu dragoste şi după puterile lor de către părinţi copiilor pe care îi iubesc. Unii copii vor fi încântaţi iar alţii vor fi dezamăgiţi pe moment. Poate că o fetiţă va primi o carte în loc de un joc, un băieţel va primi o haină în loc de o maşinuţă, iar o altă fetiţă  va avea încălţăminte călduroasă în loc de o păpuşă. Timpul va arăta că părinţii au ales înţelept, ţinând cont de toate circumstanţele.

Iar dacă noi ca părinţi, cu toată dragostea şi bunele noastre intenţii, mai facem şi greşeli, acest lucru este exclus în ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu. El ne iubeşte în mod desăvârşit, ne cunoaşte la perfecţie şi ne oferă tot ce este mai bun pentru noi în momentul respectiv. Să-I mulţumim deci pentru cadoul nespus de mare pe care ni L-a dat în Fiul Său, şi să vestim şi altora că darul lui Dumnezeu este disponibil şi pentru ei, aşa cum a fost pentru noi.

Pastor Daniel Popa

Reclame