Probabil că o parte din cei care citiţi aceste rânduri, le-aţi putea scrie în locul meu, abordând subiectul dintr-un unghi mult mai captivant (pentru mine, cel puţin…)- acela de părinte care petrece timp cu copilul său şi îl cunoaşte îndeaproape. Vrem ca şi noi, învăţătorii, să-i cunoaştem mai bine pe copiii cu care lucram, dar şi ei între ei să comunice şi să interacţioneze mai mult. Însă, dincolo de aceste scopuri, prioritatea noastră este de a sădi în ei acea dorinţă, acel dor şi bucurie de a spune altora despre credinţa lor şi despre Dumnezeu. Drept urmare, împreună cu ceilalţi învăţători de la grupă, am planificat mai multe misiuni şi excursii, care sperăm să se materializeze în viitorul apropiat. Cea mai recentă misiune însă, a fost în Biserica din Clopotiva.

De ce Clopotiva? Nu ştiu sigur, poate pentru că îmi sunt încă vii în minte amintirile frumoase de acum mai bine de 10 ani, când copil fiind, am fost în misiune în această biserică. Pentru majoritatea copiilor de la grupă, aceasta a fost prima misiune în afara bisericii. Aşa că, îi voi lăsa pe ei să povestească cum a fost, sperând că entuziasmul pe care l-au avut atunci să îl poată exprima şi în scris. Sandrin Jugariu

Acum câteva duminici am fost la Clopotiva, un sat mic. Acolo am mers cu grupa mijlocie şi liderii. Programul a ieşit frumos doar cu ajutorul Domnului şi a liderilor. Până la Clopotiva am mers cu fratele Corneliu Medrea care a şi predicat. Pentru că biserica era mai mică s-a rugat toată lumea, chiar şi noi. Ne-au servit cu: sucuri, prăjituri şi cozonac. Ne-am bucurat împreună cu ei. Cristian Popa

Când am fost la Clopotiva mi-a plăcut că oamenii din acea biserică s-au bucurat foarte mult, apoi mi-a plăcut şi cum ne-au servit. Îmi place foarte mult când merg în misiune, dar îmi place şi mai mult când ei se bucură. Aş vrea să mai merg la acea biserică în misiune cu grupa. Jessy Bold

Acum câteva duminici am avut harul de a duce închinarea noastră la Clopotiva. Fraţii şi surorile de acolo ne-au întâmpinat cu multă căldură şi au fost aşa de fericiţi că ne-au aplaudat şi au creat o atmosferă plăcută în biserică. Dar am fost şi surprins că toţi se roagă, şi ne-am rugat şi noi. Fraţii şi surorile ne-au oferit sandwich-uri, cozonaci sau sucuri. I-am mulţumit Domnului că ne-a păzit pe drum şi tot programul a ieşit bine. Sami Popa

Cel mai mult mi-a plăcut cum a ieşit programul, cântările şi versetele. Sper că vom mai avea ocazii de acest fel. Mulţumim Domnului pentru că ne-a ocrotit şi că am avut un timp minunat. Miriam Păcurar

Cu ceva vreme în urmă, într-o duminică am fost împreună cu grupa mea la Clopotiva. Biserica de acolo era mult mai mică decât a noastră. Cu toate acestea, fraţii şi surorile de acolo au fost foarte fericiţi să ne vadă. Programul a început cu rugăciune, şi pentru că biserica era mică s-a putut ruga toată lumea; ne-am rugat chiar şi noi. Apoi s-au cântat nişte cântări comune şi urma să cântăm şi noi. Programul nostru a fost mai deosebit. El a conţinut foarte multe cântări şi versete. Ne-am încadrat în 40 de minute. După program, a urmat să predice fratele Corneliu, iar la sfârşit am fost serviţi cu sandwich-uri şi cu cozonac, ceea ce nu ne-am aşteptat. Dar bineînţeles că totul nu ar fi mers la fel de bine fără ajutorul Domnului şi le mulţumesc şi liderilor pentru sacrificiul lor pentru a merge la Clopotiva. Samuel Popa

Mie mi-a plăcut la Clopotiva rugăciunea, cum a fost programul, că a lăsat copiii să se roage, cum au cântat copiii şi tinerii de acolo, cum ne-au primit fraţii şi surorile. Mi-a plăcut şi biserica cum este construită, sandwich-urile şi sucul, cântările şi mesajul biblic, Cina Domnului (cum a fost prezentată), mi-a plăcut să văd atâtea feţe cunoscute şi mi-a mai plăcut că a ieşit programul bine şi noi ne-am simţit bine. Octavian Ciurchea

Pentru mine a fost un prilej de mare bucurie vizita la Clopotiva pe care am făcut-o cu grupa claselor 2-4. Încă de dimineaţă când m-am trezit, am simţit parcă un fior de bucurie şi emoţie şi eram tare nerăbdătoare să ajungem la biserica noastră de unde urma să plecăm în misiune. Am plecat de acasă „înzestraţi” fiecare cu câte 2 sandwich-uri, pe care până la urmă nu le-am mâncat, căci fraţii de la Clopotiva au fost foarte ospitalieri cu noi şi ne-au aşteptat cu drag şi mâncare. Cântecele şi versetele spuse de noi i-au bucurat pe fraţii de acolo, care ne-au aplaudat la sfârşit. Teodora Tomoni

Prima misiune a grupei 2-4 a fost în data de 7 decembrie la Clopotiva. Iată-ne ajunşi la micuţa biserică din Clopotiva, unde am păşit plini de emoţie şi mirare. Mi se părea incredibil că poate exista o biserică atât de mică, şi primul meu gând a fost că programul nu va ieşi aşa de frumos fără orchestra şi corul bisericii noastre. Eu personal nu am mai fost într-o biserică atât de mică şi totul mi se părea ciudat. Dar apoi mi-a venit în minte gândul că noi slujim Domnului oriunde am fi şi apoi totul a fost minunat. Fraţii de acolo s-au bucurat foarte mult de venirea noastră şi binecuvântările şi mulţumirile lor mi-au umplut inima de bucurie. Mi-aş dori ca implicarea grupei noastre să fie mai mare în viitor. Vanesa Onuţe

Cu câteva săptămâni în urmă, eu şi grupa mea am fost anunţaţi că vom pleca în misiune la Clopotiva. Pentru acest lucru ne-am pregătit: am repetat cântările, am învăţat versete şi mergeam sâmbăta şi duminica să repetam cântările şi versetele la biserică. După câtva timp a ajuns şi duminica în care trebuia să plecăm (7.12.2008). Am ajuns la biserică şi unii dintre noi ne-am mai repetat versetele. Când s-a făcut ora 9:15 a trebuit să plecăm ca să putem ajunge la ora 10. Eu, Fabian Andronie şi Ştefania Păcurar am plecat cu Rut Bândilă şi sora Gabi Tudosă cu maşina mică iar ceilalţi copii au mers cu microbuzul. Pe drum am văzut un tren, iar apoi am ajuns la Clopotiva. Era foarte frig deoarece era la munte. Apoi am intrat în biserică şi ne-am aşezat pe scaunele corului. A început biserica. A început ora de rugăciune. Ora de rugăciune a început cu partea bărbaţilor şi cu partea femeilor, partea corului, iar apoi fraţii de la amvon (eu nu ştiam acest lucru până acum, dar la ţară toată lumea se roagă). Apoi unchiul meu (fratele păstor Daniel Ciobanu) a făcut „introducerea”. Apoi a dat loc corului. Am cântat toate cântările şi am recitat toate versetele. Programul a decurs bine. Apoi a început predica. A predicat fratele păstor Corneliu Medrea. Spunea cum a început lucrarea la Clopotiva şi Rîu de Mori. Predica a trecut repede. Aşa că biserica s-a terminat. La sfârşit am mâncat sandwich-uri şi cozonac şi am băut suc. Cei care au mai rămas la biserică au mâncat şi ei cu noi. Apoi s-a făcut târziu şi a trebuit să ne luăm la revedere şi am plecat. La plecare a fost trist ca şi atunci când mergi undeva şi ţi-a plăcut. E greu să te desparţi. Am plecat acasă tot cu acei copii şi cu Rut. Ne-a adus pe toţi acasă la bloc. După masă fratele Corneliu Medrea a spus că vom cânta jumătate din program în acea duminică şi cealaltă jumătate următoarea duminică (14.12.2008). Saron Ciupe

Liderii grupei mulţumesc lui Corneliu Medrea care le-a pus microbuzul la dispoziţie şi lui Rut care a mers cu maşina personală.

Reclame