Interviu cu Iosif Cătuna

Din nou la Hunedoara. Ultima dată când aţi fost, era în urmă cu trei ani. Cum ne-aţi regăsit?

În primul rând, nu uităm niciodată locurile în care am mai fost, păstrăm contactele şi atunci când se iveşte ocazia, revenim cu drag.

Apoi, am avut 3 membri importanţi în echipa noastră din decembrie, iar în acest turneu ne-am propus să vizităm bisericile celor care compun grupul nostru. Este vorba de Diana Chiş, Estera şi Ligia Tudosă.

În al treilea rând, nu putem uita ce speciale au fost turneele noastre de Continental Kids prin prezenţa multor copii talentaţi din Hunedoara.

Din cei care aţi fost în urmă cu trei ani, aţi revenit doar puţini. Deşi ştiu că aveţi o fomulă de bază, totuşi în timp unii pleacă, alţii vin. Cum e ca şi lider să lucrezi cu atâţia oameni?

Doar în acest an am organizat 7 turnee şi în fiecare din ele am avut altă componenţă. Este într-adevăr un sistem care ne avantajază, deoarece aşa multă misiune cu aceeaşi oameni ar fi imposibilă. Am numărat aproape 100 de concerte în acest an, ceea ce înseamnă că aproximativ un sfert din zilele lui, am fost ocupaţi cu această misiune. Nu este un singur om care se ocupă de instruirea echipelor şi care pleacă în turnee cu ele şi acest lucru din acelaşi considerent.

Anul acesta aţi împlinit 10 ani. Privind în urmă, cum ai caracteriza aceşti ani? Care sunt binecuvântările pe care le-ai experimentat?

Într-adevăr, am stat să vedem cum ne-a binecuvântat Dumnezeu în acest timp şi am numărat aproape 1000 de concerte şi aproximativ 700 de tineri şi copii implicaţi. Deşi ştim că cifrele acestea nu Îl impresionează pe Dumnezeu, suntem conştienţi că El ne-a folosit în acest timp şi ne simţim privilegiaţi pentru asta. Deasemenea, am avut ocazia să trecem prin multe experienţe, unele frumoase iar altele aparent neplăcute, dar în toate ne-am maturizat şi am crescut alături de cei care au fost împreună cu noi în turnee.

Una din învăţăturile Domnului Isus ne spune că pentru a-L urma trebuie să renunţăm la tot. În această lucrare pe care o faceţi, timpul este poate cea mai mare „renunţare”. Se compensează cu ceva timpul dedicat muzicii spre slava lui Dumnezeu?

Cele 2 până la 6 săptămâni pe care le petrecem într-un turneu sunt atât de concentrate în experienţe de tot felul, încât nu am auzit încă pe nimeni spunând că a fost un timp pierdut sau că şi-l putea folosi mai eficient. Ceea ce se întâmplă într-un turneu nu este doar laudă şi muzică pentru Domnul. Acolo învăţăm să fim altruişti, să împărţim, să muncim, să fim responsabili, să comunicăm, să ne împăcăm, să ne rugăm, şi multe altele; nu ca şi cum nu am fi ştiut aceste lucruri, dar suntem puşi zi de zi în faţa examenelor de tot felul.

Sunt convins că în aceşti ani, nu de puţine ori a apărut oboseala. Cu toate acestea, ceva te-a făcut să mergi înainte. Ce ţi-a dat motivaţia de a continua?

Cum am spus înainte, avem o echipă de conducere, nu e doar un singur om. Sunt într-adevăr momente în care simţi că ai nevoie de o pauză. În acest timp, alţi oameni sunt înrolaţi în activitate iar lucrarea continuă. Ceea ce am învăţat în aceşti ani, e faptul că Dumnezeu îşi face lucrarea cu oameni disponibili. Iar sistemul pe care îl avem în Continental, ne permite să vedem acest lucru an de an.

Vorbind de motivaţie, la începutul fiecărei noi misiuni, ne concentrăm asupra unui scop cât mai apropiat de inima lui Dumnezeu. Urmărind aceste lucruri (vestirea Cuvântului lui Dumnezeu, încurajarea bisericilor şi în special a tinerilor şi investirea în tinerii participanţi în turneu), întotdeauna la sfârşit putem spune că s-a meritat să ne investim timpul, banii, energia sau chiar sănătatea în această lucrare, iar concluziile ne motivează să continuăm misiunea. Deasemena, entuziasmul tinerilor înrolaţi în activitate sau a celor ce vor să se înscrie, este întotdeauna un mare imbold pentru noi.

Puţini din cei care au participat aseară (11.12) la concertul vostru ştiu că au fost câteva „încercări” prin care aţi trecut înainte de începerea concertului (întreruperea curentului, acel mic accident care putea fi mult mai grav…). Probabil că aţi mai avut şi în alte părţi incidente. Cum treceţi peste ele?

În ultimii ani, am încetat să Îi cerem Domnului să ne ferească de probleme. Asta pentru că întotdeauna un copil al lui Dumnezeu, atunci când este confruntat cu încercări, se raportează diferit la ele. Recunosc că la început mă întrebam de ce Dumnezeu, văzând că încercăm să facem un lucru bun, îngăduie tot felul de ispite şi probleme peste noi. Am experimentat însă de nenumărate ori, momente în care, în mijlocul valurilor, am putut vedea cum Dumnezeu intervine, iar noi am fost mai uniţi, ne-am rugat mai serios şi mai plini de credinţă şi nu am uitat că avem un Dumnezeu mare şi puternic. Sunt momente în care simţim clar lupta spirituală şi întotdeauna încercăm să ne bucurăm de ea deoarece, e semnul că cel rau e deranjat de ceea ce facem. Aşa a fost în momentul dinaintea concertului de la Hunedoara. Ne-am rugat atunci unii pentru alţii ca Domnul să ne ajute să nu ne defocalizăm de la scopul pe care îl urmărim.

În ultimii ani aţi avut mai multe concerte în Europa (Spania, Italia, Franţa…). Cum sunteţi primiţi? Ce vă impresionează acolo?

Cele mai multe din bisericile din diasporă sunt confruntate cu altfel de probleme decât suntem noi obişnuiţi în ţara noastră. Oamenii se întâlnesc din foarte multe colţuri ale ţării, din biserici diferite, de culturi diverse şi e greu să stea uniţi, având mentalităţi şi aşteptări diferite. Am simţit acest lucru de prima dată când am mers într-o ţară occidentală şi ne-am bucurat din nou să simţim cum Dumnezeu ne face o încurajare pentru ei. Pare foarte interesant pentru cei din exteriorul grupului să audă despre turneele Continental din alte ţări. Totuşi, acestea sunt cele mai grele turnee pe care le-am avut până acum. Asta nu pentru că românii nu ar fi primitori. Ei ne primesc cu drag. Dar luptele spirituale sunt parcă mai mari acolo decât oriunde.

Care vă sunt planurile de viitor?

Aşa cum am făcut şi până acum, dorim ca în viitor să lucrăm cât mai mult, deoarece simţim că Domnul ne deschide o uşă specială înspre misiune. Plănuim ca în 2009 să avem turnee în Oltenia, Republica Moldova, Ucraina şi Serbia. Ne bazăm pe Dumnezeu în aceste proiecte, deoarece ştim că suntem dependenţi în succesul nostru doar de El.

Un gând de sărbători.

În primul rând, mulţumim bisericii din Hunedoara pentru sprijin în acest an, în special pentru tinerii pe care i-am primit pentru acest timp şi care au fost de un real folos lucrării pe care o facem. Doresc deasemenea să urez multă binecuvantare pentru noul an tuturor celor ce citesc acest articol şi printre promisiunile ce le facem la început de an, să fie şi cea de a ne da timpul, energia, resursele ce le avem, Celui ce ni le-a dat.

Emanuel Popa, de vorbă cu Iosif Cătuna

Reclame