grupa-mica

Poate pentru că am încă 6 fraţi, eu fiind cea mai mare, m-a impulsionat ca încă de la 16 ani să încep să lucrez cu copiii. Cred că pot să spun că eram deja antrenată” de acasă. După ce am terminat liceul sanitar, am avut de luat o decizie pentru specialitatea în care voi urma să lucrez ca asistentă şi, după cum ştiţi, am ales pediatria. Apoi căsătorindu-mă, Domnul m-a binecuvântat cu 4 copii cu care mergeam la grupa de copii, pentru că pe atunci nu erau aşa de bine structurate grupele. Aşa că am început să mă implic în a învăţa cântările minunate ale copiilor. Deşi acum sunt cea mai bătrână” dintre învăţători, îmi face o deosebită plăcere să mă ocup în continuare de copii. Pot să spun că mă înviorează de fiecare dată inocenţa lor, dragostea lor pentru cântat, pentru lecţii. Duminica trecută i-am întrebat de ce le place să vină la grupa de copii şi iată ce mi-au răspuns: Denis- să mă joc, Timotei- să bat din palme şi să mă rog, Alexandra- să cântăm, Petrina- să ne rugăm, Beni- să învăţăm despre Dumnezeu, Octavian- că mă joc şi mă rog, Pollyana- să cântăm, Marta- că învăţăm din Cuvântul lui Dumnezeu, Fineas- să mă joc, Filip- că mă rog şi Vlăduţ- să mă joc. Pentru că noi suntem cei mai mici (dar cei mai voinici) nu putem începe cu ei lecţia decât pe la 9,30-9,45, dar până atunci nu pierdem timpul pentru că acum cu noile materiale ce le avem, facem multe lucruri manuale şi până atunci bucuria lor cea mai mare sunt jucăriile ce se găsesc la grupă şi acestea sunt altele decât acasă. Când pregătesc cântarea potrivită pentru lecţie, totdeauna sunt pusă la încercare pentru că la noi la grupă, ca să putem să le învăţăm mai bine (copiii nu ştiu încă să citească), toate cântările trebuie să aibă semne, aşa că dacă ele nu sunt ştiute, trebuie să le inventez. Şi să vedeţi atunci ce bine cântăm!

Îmi pare rău că pentru poza de la grupă nu au putut să fie prezenţi toţi copiii care anul acesta sunt mult mai puţini faţă de ceilalţi ani, dar daţi-mi voie să vi-i prezint: Denis Popa, Timotei Popa, Alexandra Silvăşan, Petrina şi Pollyana Pivniceru, Beniamin Szekrenyes, Octavian Beşleagă, Marta Păcurar, Fineas Lavric, Vlăduţ Mitrofan, Doru Velea, Levente Ungvari, Rahela Beşleagă, Rareş David, Lois Medrea şi Alexandru Horopciuc.

Vreau să mulţumesc părinţilor ce sunt consecvenţi şi îi aduc pe copii la grupă încă de la 2-3 ani pentru a se obişnui unii cu alţii şi a fi implicaţi în slujirea Domnului aşa cum ştiu ei. Şi vreau să mulţumesc Domnului pentru dragostea lucrării cu copiii ce a pus-o în inima mea şi mă rog ca El să pună în inima tinerilor din Biserica noastră implicarea în această lucrare minunată!

Gabi Tudosă

_________________________________________

Mi-a luat ceva timp până m-am decis să lucrez la vreuna din grupele de copii de la biserică, aveam câteva grupe la care slujeam si nu mai vroiam să mă implic şi la biserică, aş fi preferat să mă bucur de timpul de studiu, un timp binecuvântat. Dar… nu am avut pace. Am fost învăţată că nu poţi merge la biserică să primeşti, ci trebuie să dai şi să slujeşti. De doi ani, de când sunt implicată la grupa de pitici, Domnul m-a învăţat multe lucruri. Întâlnrea de duminică dimineaţa, atunci când aveam lecţie, era ca un test la facultate. De fiecare data îmi lua mai mult timp să mă pregătesc decât la alte grupe. Trebuia să pregătesc lecţia în aşa fel încât mesajul ei să poată depăşi un concurent foarte puternic: JOACA de dinaintea ei.

Anul acesta m-a cuprins nostalgia întâlnirilor de anul trecut, atunci când la grupa noastră erau vreo 10-11 copii care acum sunt la grupa de 2-4. Mi-e dor să fac întrecere cu Cristi Popa, care ajunge primul la biserica, dar a rămas Denis, nu mai este o intrecere declarată dar ma bucur să îi văd, pe el şi pe Marta primii la întâlnirea de duminică dimineaţa. Domnul a vrut să mă înveţe că toţi copiii sunt importanţi, nu contează ce vârstă au, ei trebuie să audă despre El, că cel mai important lucru este să arăţi dragoste, şi nu doar o lecţie excelent pregătită, altfel cuvintele noastre rămân în aer şi nu ating inimile.

Poate anul viitor mă voi implica la o grupă mai mare, dar testele pe care Domnul mi le-a dat la grupa de pitici îmi vor rămâne mereu în gânduri şi îmi voi aminti că dragostea este mai importantă decât cuvintele.

Daniela Ardeleanu

_________________________________

Mă numesc Cristina Pivniceru şi sunt învăţător la grupa mică. Atunci când copiii de la această grupă stau cuminţi pe scăunele, cântă cântările mai bine decât noi şi răspund corect la mai toate întrebările puse, îmi dau seama că este timpul să treacă la grupa următoare. Pentru mine e timpul să o iau din nou de la capăt cu noii veniţi care se ascund sfioşi după fustele mamelor.

Grupa mică este pentru mine o mare provocare. Aici nu este loc pentru idei, concepţii sau abstracţii. Aici totul trebuie prezentat în imagini şi lucruri concrete din lumea copilăriei. Şi, chiar dacă sunt conştientă că mulţi nu-şi vor mai aduce aminte de învăţătorii de la „grupa mică” sau de lucrurile „fără importanţă” făcute aici, ştiu că al lui Dumnezeu Cuvânt sădit în inimioarele lor, va da roade într-o zi.

 

Reclame