Dacă ar fi să se facă un top 3 al celor mai des folosite cuvinte în ultimul an de către oamenii din lumea Cristina Ciupeîntreagă, cuvântul criză” ar conduce detaşat, urmat de cuvintele nesiguranţă şi descurajare (sau sinonimele lor). Fiecare dintre noi auzim zilnic de aproape un an acest cuvânt când deschidem televizorul sau radioul, când navigăm pe internet, la locurile noastre de muncă, la şcoală sau în discuţiile de fiecare zi.

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte cuvântul criză ca: tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea încercare, de presiune sufletească, o lipsă acută a ceva necesar vieţii materiale şi spirituale. Am încercat să îmi amintesc dacă acest cuvânt există în Scriptură şi nu mi-am amintit nici o împrejurare. L-am căutat şi cu ajutorul concordanţei şi tot nimic. Ce uşurare! Biblia spune: Dumnezeu este mai presus de orice” Ps. 47, 48, 49. Chiar şi de criză? O da, chiar şi de criză!

Deşi cunoaştem bine acest adevăr şi mai ştim şi că îngrijorarea este păcat, diavolul încearcă (şi uneori reuşeşte) să ne tulbure şi să ne strecoare descurajarea în suflet cu întrebări de genul: Vor fi bani luna aceasta pentru a plăti toate cheltuielile? După ce le plătesc pe toate, mai rămân pentru medicamente? Copiii cresc. Voi putea să le schimb la timp pantalonii, rochiţele, încălţămintea? Ce se va întâmpla cu familia mea, cu ratele de la bancă, dacă îmi voi pierde locul de muncă?”

Nu putem opri gândurile acestea să ne treacă prin minte, dar cu siguranţă le putem împiedica să îşi găsească o locuinţă permanentă în mintea noastră. Dar, întrebarea e cum? Cum poţi să ai pace când veştile sunt tot mai rele, perspectiva tot mai sumbră? Cum pot fi plin de încredere chiar în situaţii de criză? În primul rând dă-i Domnului toate îngrijorările tale. Am citit cândva povestea unei femei care păstra în bucătărie o cutie pe care scrisese: cutia îngrijorărilor”. Când era îngrijorată de ceva, scria acel lucru pe o bucată de foaie şi o arunca în cutie. Luase hotărârea ca atâta vreme cât îngrijorările erau în cutie, să nu se mai gândească la ele. Uneori deschidea cutia şi citea bileţelele dinlăuntru. De multe ori descoperea cu mare bucurie că multe din îngrijorările din cutie nu mai existau. Să-ţi scrii îngrijorările pe o foaie de hârtie şi să le pui într-o cutie a îngrijorărilor poate fi de folos. Dar mult mai bine este să le pui într-un loc şi mai sigur: în mâinile lui Dumnezeu şi apoi ele să nu te mai preocupe.

În al doilea rând caută mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi apoi toate lucrurile de care ai nevoie le vei primi pe deasupra (Matei 6:33). Apoi crede şi revendică promisiunile din Scriptură. Am ales doar câteva din versetele care mi-au fost dealungul umblării mele cu Domnul, o mare mângăiere. …v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră; până la bătrâneţea voastră, Eu voi fi acelaş, până la cărunteţele voastre vă voi sprijinii. V-am purtat si tot vreau să vă mai port. Să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc (Isaia 46:3b-4). Nu te teme căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare căci Eu sunt Dumnezeul tău; eu te întăresc şi tot eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta mea biruitoare” (Isaia 41:10). Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip” (Isaia 49:15). El Însuşi a zis: Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5).

Şi, nu în ultimul rând, numără-ţi binecuvântările de care ai deja parte în fiecare zi. În timpul petrecut în America, am învăţat o lecţie preţioasă; să învăţ să iau fiecare zi în parte. Sunt o persoană destul de organizată (probabil apropiaţii mei ar spune că obositor de organizată uneori). O persoană căreia nu îi place să lucreze sub presiune şi să facă lucrurile pe ultima sută de metri. În America nu am prea avut multe de organizat. De luni şi până sâmbătă zilele erau la fel. Singura diferenţă era adusă de ziua de duminică, aşa că în fiecare dimineaţă Îi mulţumeam lui Dumnezeu pentru ziua respectivă, pentru puterea pe care aveam să o primesc de la El pentru a face faţă provocărilor din ziua aceea, pentru binecuvântările reînnoite, dar mai ales pentru că prin mila Lui toate nevoile mele aveau să fie împlinite.

Trăim în lume, dar nu trebuie să ne conformăm standardelor ei. Suntem şi noi afectaţi de criza din jurul nostru dar nu descurajaţi. Nădejdea noastră este în Cel care a spus despre Sine că este mai presus de orice. Cartea profetului Habacuc se încheie într-un mod uimitor. Vă invit să deschideţi Scriptura la capitolul 3 şi să faceţi un mic exerciţiu. Înlocuiţi cuvintele versetului 17 cu cea mai puternică îngrijorare care vă apasă, acea îngrijorare care vă tulbură şi vă şterge zâmbetul de pe faţă. Apoi rostiţi cu voce tare şi plini de încredere versetul 18: Eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele”. Cred că tocmai am descoperit împreună un mic secret care ne va ajuta să fim plini de încredere chiar şi în situaţii de criză.

Pentru că sunteţi binecuvântaţi, fiţi binecuvântare! Cristina Ciupe

Reclame