andrei si samanta

Dragi prieteni,

Vreau mai întâi de toate să vă mulţumesc tuturor acelora care în anul care a trecut v-aţi gândit la mine şi poate aţi înălţat o rugăciune pentru viitorul meu. Dumnezeu a răspuns într-un mod incredibil şi în ultimele şase luni s-au întâmplat multe lucruri pe care nici măcar nu am îndrăznit să le visez. În primul rând, înainte ca să vă relatez pe scurt despre modul în care m-a binecuvântat Dumnezeu în ultimul timp, vreau să vă dau vestea bună că… M-AM ÎNSURAT!! Ştiu că pentru unii dintre voi e ciudat” să vi-l imaginaţi pe Andrei Sava însurat, însă s-a întamplat şi asta. Să fiu sincer, deşi e minunat să fii căsătorit, cred că o să-mi ia ceva timp să mă obişnuiesc şi eu cu ideea.

După ce am terminat cu bine primul semestru la programul de master aici la Southern Seminary în Kentucky, a trebuit să zbor în California unde urmă să fie nunta. Deşi eram foarte entuziasmaţi de ceea ce urma să vină, atât eu cât şi Samantha nu am putut să ne bucurăm deplin de pregătirile de nuntă pentru că era mai mult ca probabil că părinţii şi surorile mele nu vor ajunge la nuntă, după ce au fost respinşi la ambasadă împreună cu alţi câţiva dragi membrii ai familiei noastre. A fost foarte dureros sentimentul să ştii că la unul din cele mai importante evenimente din viaţă, cei mai dragi nu pot să-ţi fie aproape. Ne gândeam la un moment dat să facem doar o recepţie în America şi apoi ceremonia în România. Totuşi am crezut până în ultima clipă că Dumnezeu poate face o minune. Asta şi pentru că modul în care El a lucrat până acum în viaţa mea a fost adesea varianta care în cele din urmă I-a adus toată lauda şi gloria Lui.

Pe 22 decembrie a trebuit să merg cu Samantha până în Detroit, în cealaltă parte a Americii unde a fost programată în ultima clipă pentru o intervenţie medicală prin care sperau să-i reducă durerile de cap prin anestezierea unor nervi din partea din spate a gâtului. Pentru cei care nu ştiţi încă, Sam se confruntă de un an de zile cu nişte dureri permanente de cap care sunt groaznice, deoarece nu au găsit cauza şi tratamentul pentru asemenea dureri; sunt atât de puternice încât de-abia putea să meargă sau să se ridice din pat. Operaţia a fost o reuşită şi ne-am îndreptat spre casă. După ce ne-au anulat câteva zboruri şi am ajuns prin San Diego cu o noapte înainte de Ajun, pe când eram acolo, după miezul nopţii, m-au sunat părinţii mei să-mi spună că au primit viza. Au fost ultimii intervievaţi în ultima zi de lucru din an pentru ambasada americană. Au primit viza în ziua de Ajun! A fost o bucurie de nedescris pentru toţi. Părinţii mei nu mai credeau că va fi posibil şi de altfel cred că doar eu şi poate mama lui Sam mai aveam o fărâmă de credinţă. Ştiam, din experienţele pe care le-am avut cu Dumnezeu până acum, că niciodată nu există prea târziu” pentru El şi nimic nu este imposibil. Îl laud pe El pentru asta şi ştiu că toată gloria şi lauda e a Lui pentru că nimeni nu mai credea că se mai poate face ceva şi toţi îi compătimeau pe cei din familia mea.

După cinci zile, prin harul Domnului am putut să-i iau pe părinţii şi surorile mele de la aeroport împreună cu Neluţu Iubaş, care mi-a fost best man”. În zilele care au urmat, au mai venit câţiva prieteni din Austria (fam. Bauer şi Tincu) şi apoi pe data de 3 ianuarie a fost ziua cea mare. A fost o ceremonie foarte scurtă, de vreo 40 de minute; totuşi unii americani au zis că a fost mai lung ca de obicei, însă foarte frumoasă, cu un mesaj deosebit pe care atât eu cât şi Samantha cred că l-am reţinut aproape în întregime. Pastorul care ne-a cununat s-a axat în mesajul său pe lucrurile pe care şi le-a notat în timpul de consiliere cu câteva săptămâni în urmă şi a legat toate acele lucruri de învăţături biblice referitoare la căsătorie. A fost cu adevărat prezenţa lui Dumnezeu în acel loc. După ceremonie, a urmat o scurtă recepţie de vreo 3 ore, în care am avut timp doar de făcut poze şi de salutat invitaţii. Oricum, o zi minunată în care ne-am bucurat alături de prietenii care au putut să vină şi familiile noastre. Mi-a părut tare rău pentru că majoritatea dintre voi nu aţi putut veni, însă vă mulţumesc pentru gândurile şi rugăciunile voastre.

Următoarele trei săptămâni le-am petrecut vizitând diferite locuri din partea de vest a SUA: San Francisco, LA, Hollywood, Las Vegas, Grand Canyon, Phoenix, Arizona şi de asemenea câteva zile la familia Gurban, Doru şi Marta. Pentru cei care nu îi cunoaşteţi, sunt o familie deosebită care s-a mutat din România acum aproape un an în Phoenix, unde Doru lucrează ca şi păstor de tineret la o biserică penticostală de români. După ce familia mea a plecat înapoi spre România, ne-am întors în Kentucky şi după 4 zile de lună de miere” la o cabană în Smokey Mountains, ne-am mutat în noua noastră casă- un apartament cu două camere foarte aproape de seminar.

De luni am început al doilea semestru la seminar şi a trebuit să mă reobişnuiesc rapid cu zilele aglomerate în care încerc să împletesc lucrul cu cititul şi mersul la cursuri şi mai nou, prin harul lui Dumnezeu, cu viaţa de familie. Sunt smerit de modul în care Dumnezeu a lucrat în viaţa unui om păcătos ca şi mine şi de binecuvântările pe care le-a revărsat peste mine şi familia mea. Toate însă se datorează harului Său şi nicidecum vreunui lucru bun pe care l-am făcut sau l-am gândit eu.

Îmi cer scuze pentru lunga compunere pe care v-am scris-o şi sper ca citind acestea să vă bucuraţi de modul în care Dumnezeu a lucrat şi lucrează în vieţile copiilor Săi de pretutindeni. Doresc ca acest mesaj să fie un mesaj de încurajare pentru fiecare dintre voi şi sper să aud veşti de la fiecare dintre voi cât mai curând. Toate cele bune şi multă binecuvântare din partea Domnului nostru Isus Hristos!

Cu drag, Andrei Sava.

Dacă vreţi să vedeţi poze cu noi din ziua nunţii, căutaţi pe google preciado.printroom în dreptul Andrei &Samantha, cu parola sava.

Reclame