Pentru mine şi soţia mea, începutul a fost pe 6 august 2005, când fiind împreună cu Emi şi Lili la o pizza, Emi ne-a provocat să facem împreună o revistă a bisericii. Am văzut-o atunci o idee intreresantă, originală chiar. La acea întâlnire a fost şi Marta cu Doru, care au făcut parte din colectivul de redacţie la primele numere, până când au plecat din Hunedoara.

Peste vreo lună şi jumătate de la acea seară, am avut prima şedinţă cu privire la revistă, întâlnire care a ţinut până aproape de două noaptea. Nu aveam habar atunci cam ce presupune realizarea unei reviste, dar am pus pe hârtie viziunea noastră cu privire la ea. Ne plăcuse iniţiativa din biserica noastră din urmă cu câţiva ani, pe când eram în clădirea veche, aceea de prezentare a familiilor din biserică şi am ales această idee ca şi punct central al revistei, astfel că în toate numerele, cu doar două excepţii, am avut câte două familii din biserica noastră, de la care am încercat să aflăm lucruri mai multe decât ştiam până atunci, noi şi cei mai mulţi dintre cititori, şi astfel am putut afla mai multe din trecutul, prezentul şi aspiraţiile lor de viitor.

În octombrie 2005 apărea primul număr, aranjat în pagină de Marta Bereczki care se pricepea mai bine la calculatoare. Ce nu am avut în primul număr, a fost titlul. Nu am reuşit singuri să găsim unul ci acesta a apărut odată cu numărul doi al revistei, prin cumularea mai multor idei.

Cu ajutorul Domnului am continuat şi am avut în fiecare primă duminică din lună câte un număr nou. După ce Marta şi Doru s-au căsătorit în toamna aceluiaşi an şi au şi plecat din Hunedoara, de tehnoredactare s-a ocupat Mioara Şipoş de la Grafica Plus, tipografia unde se realizează revista şi în prezent.

Am avut de-a lungul timpului o mulţime de ocazii de încântare şi satisfacţie când aveam câte un număr nou în mâinile noastre. Multe aspecte cu privire la conţinut şi design le-am schimbat cu timpul, după cum am fost inspiraţi, inclusiv de ideile altora.

Aşadar am rămas doar patru: Lili şi Emanuel Popa, împreună cu Cristina şi Emi Ciupe. În 2006 au fost câteva luni în care unii dintre noi am fost plecaţi pentru o vreme, dar cu toate acestea, cei rămaşi am reuşit să ducem în continuare această lucrare.

Trebuie să menţionez că suntem în colectivul de redacţie doar patru, dar cei care au contribuit cu ceva la apariţia revistei sunt mult mai mulţi, din diferite locuri dar mai ales din biserica noastră.

După cum am spus şi mai sus, multe lucruri s-au schimbat cu privire la revistă, dar nu şi scopul iniţial, acela de a fi o publicaţie personală, fiind relevantă aproape exclusiv celor care fac sau au făcut cândva parte din biserica noastră.

Cu timpul, familiile pe care să le intervievăm s-au împuţinat şi alte materiale au fost tot mai greu de adunat. Acesta este motivul pentru care am început să punem şi lucruri din afara bisericii şi mai ales, acesta este motivul pentru care în ultima vreme nu am mai putut respecta prima duminică din lună ca şi apariţie a unui nou număr. Am fost nevoiţi să lăsăm să se adune mai multe evenimente pentru a avea cu ce umple cele 16 pagini.

Nu putem ascunde faptul că de mai multe ori am vrut să renunţăm, dar tocmai atunci am primit ajutor de sus pentru a continua. De exemplu azi când scriu prima ciornă a acestui text, mai este o săptămână până în prima duminică şi nu avem mai mult de două pagini de interior. Aşa stând lucrurile, am fost din nou aproape de intenţia de a renunţa când tocmai duminica asta am primit un nou impuls, împreună cu abonamentul cadou la revista Impuls”, venită din partea lui Ruben Bucoiu, dar mai ales aprecierea publică făcută cu privire la slujirea noastră. Cei care citiţi pe net revista, îi datoraţi lui Ruben acest lucru, căci el a avut această iniţiativă pe lângă aceea a Hunedoarei Evanghelice.

Cei care lucrăm la această revistă, avem o mare satisfacţie de fiecare dată când edităm un nou număr, când vedem că oamenii cumpără revista şi când aflăm veşti de la cei care o citesc.

Un alt aspect important al acestei slujiri, este că nu am avut niciodată povara financiară, costurile fiind acoperite întotdeauna.

Conştienţi fiind că nimic din ce avem nu este al nostru, toată lauda şi pentru această lucrare, este a Lui şi numai a Lui.

Emi Ciupe- „Maranata” Hunedoara

Reclame