„ … a făcut şi stelele.”

Probabil că ziua a patra a creaţiei a fost cea mai aglomerată. Cea mai solicitantă cred că a fost a şasea când Dumnezeu a creat toate speciile de animale şi apoi omul, dar într-adevăr aglomerată a fost ziua a patra când a creat miile de miliarde de stele. Creaţia principală a zilei au fost soarele şi luna, apoi stelele. Scriptura spune că în afară de om, pe toate le-a făcut prin cuvânt, dar şi aşa a fost treabă multă. Trebuie să fi vorbit foarte mult Domnul în ziua aceea… Şi totuşi, cu privire la crearea stelelor, scriitorul Scripturii a folosit minimul de cuvinte posibil. Sunt cuvintele din titlul articolului şi le putem citi undeva în primul capitol din Geneza.

Acum, dacă despre imensitatea stelară a lucrării lui Dumnezeu s-au folosit în descriere numai 4 cuvinte, câte te-ai aştepta să se folosească în cazul unui om neînsemnat? Ba din contră. Pentru facerea stelelor- patru cuvinte, pentru câte un om- capitole întregi; cuvintele lui Iov- 20 de capitole, viaţa lui Iosif- 11 capitole, apoi oameni care au dat nume cărţilor pe care le-au scris. Chiar şi anonimii Bibliei se bucură de mai multe cuvinte şi mă refer la fetiţa roabă din casa lui Naaman, omul care a tras cu arcul la întâmplare şi l-a omorât pe Ahab, omul „cutare” din cartea Rut sau la bătrânul rob din casa lui Avraam, precum şi alţii.

De mai multe ori am auzit vorbindu-se de inteligenţa lui Adam, care a dat nume la toate vieţuitoarele de pe pământ. Acesta este de fapt şi un argument puternic împotriva evoluţiei. Omul a fost creat cu o inteligenţă sclipitoare. Şi totuşi, lucrul omului s-a limitat la câteva mii, poate zeci de mii de specii de animale. Gândeşte-te însă la lucrul lui Dumnezeu din versetul 4 al Psalmului 147. Socotitorii de stele estimează, în mare, câteva miliarde de stele doar în galaxia noastră şi mai sunt câteva miliarde de galaxii în Universul nostru finit. Din toată această imensă creaţie, din toate lucrurile bune, Creatorul păstrează în prim-plan planeta pe care noi o numim Terra sau Pământ, iar din toate creaturile de pe pământ- pe om.

De ce acest dezechilibru în cuvinte la prezentarea diferitelor creaţii ale lui Dumnezeu? Sunt sigur că fiecare stea în parte, oricât de neînsemnată ar putea fi considerată, are o poveste a ei de spus care nu poate fi decât fascinantă (vezi povestea stelei care vestit naşterea Mântuitorului). Cred însă că nimic nu se poate compara cu atingerea lui Dumnezeu de inima omului, de viaţa şi veşnicia lui. De aici putem vedea ce însemnătate avem noi oamenii în ochii lui Dumnezeu. Cred că şi în prezent, Dumnezeu cheltuie multă energie în susţinerea traiectoriilor pe cer ale tuturor astrelor, dar cred că mult mai mult investeşte în grija pe care ne-o oferă nouă în fiecare zi.

Am primit prin Scriptură ceea ce este necesar pentru viaţa şi mântuirea noastră; cuvinte multe despre viaţa unor oameni, păţaniile lor, rugăciunile lor şi sfârşitul felului lor de vieţuire, dar mai ales viaţa şi învăţăturile Mântuitorului.

Dacă ai rămas cumva întrebându-te de ce mulţimii imense de stele li s-au dat doar patru cuvinte, poţi fi satisfăcut că ai primit tot ceea ce este necesar pentru mântuirea ta, pentru mântuirea noastră.

Când vom ajunge în veşnicie, vom putea auzi povestea fiecărei stele în parte. Asta dacă va fi necesar, că „timp” sigur vom avea.

(Înaintea mea, Ronald Dunn în „Când cerul tace” a numărat cuvintele care descriu facerea stelelor.)

Emi Ciupe

Reclame