Ei sunt cei mai tineri din familia noastră:

Beni Duca s-a născut pe 1 august 1990. A început să fie cercetat de cuvântul lui Dumnezeu pe la vârsta de 17 ani. Până atunci nu prea îi plăcea să vină şi să fie prezent la adunările bisericii. La 18 ani a urmat şi cursul de caticheză, dar cel rău l-a împiedicat într-un fel sau altul să ducă lucrarea la bun sfârşit atunci. Pe 5 aprilie anul acesta, a fost cercetat la auzirea predicii fratelui Ludovic Peter de la Alba Iulia. Simţind că mesajul i se adresează, a hotărât atunci să caute faţa Domnului tot mai mult. Din Biblie, are o însemnătate deosebită pentru el versetul care spune: „Nu iubiţi lumea nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.”

Cornel Duduţ are 57 de ani. Vine de mai mult timp la biserică împreună cu soţia lui care face de multă vreme parte din Familia Noastră. De mai multă timp a fost la caticheză şi acum este mai hotărât ca niciodată să-L urmeze pe Domnul. A renunţat la alcool şi la vorbele de ocară cu ajutorul Domnului şi are în continuare nevoie de ajutorul nostru în rugăciune pentru aceasta. Sora Duduţ s-a rugat timp de 15 ani pentru el şi acum îşi vede ascultată rugăciunea.

Copy (9) of revCristina Peticaru Ana-Maria are 17 ani şi s-a născut în Haţeg. Vine dintr-o familie de ortodocşi şi este singura din familia ei care merge la o adunare de pocăiţi. A luat contact cu Evanghelia la 10 ani când mergea într-un centru creştin pentru a-şi face temele. Cunoscând tot mai mult Evanghelia, se îngrijora de faptul că va veni Domnul şi familia ei nu Îl cunoaşte şi se ruga în fiecare seară pentru aceasta, lucru care a ţinut vreo 4 ani. A urmat însă o vreme în care, şi sub influenţa colegilor, s-a îndepărtat de biserică, apropiindu-se şi de alcool, tutun şi discotecă. În acest timp relaţia cu părinţii s-a stricat aşa de mult încât a fost nevoită să plece de acasă. A ajuns la Centrul Creştin Betleem la o evanghelizare unde a auzit că şi dacă părinţii ar părăsi-o, Domnul tot o primeşte. Tot atunci a auzit şi cântarea care spunea că este loc la cruce şi pentru ea. S-a rugat Domnului să o ierte şi viaţa ei a început să se schimbe. A reluat legătura cu părinţii şi a renunţat la obiceiurile ei rele. Are deja experienţa unor rugăciuni ascultate şi se bucură mult că Domnul i-a mai dat o şansă.

Mihaela Fălcean Angelica s-a născut în urmă cu 34 de ani în Hunedoara într-o familie de religie ortodoxă. S-a căsătorit la 19 ani cu Ilie şi au împreună 2 copii- Darius de 7 ani şi Raluca de 3. În noiembrie 2007 a participat pentru prima dată la un program religios la Centrul Creştin Betleem. A ajuns prin cumnata ei care mergea acolo la cursul de croitorie. I-a plăcut de prima dată şi s-a predat Domnului simţind că acolo este şi locul ei. Anul trecut a vrut să se boteze, dar a respectat decizia soţului ei care s-a împotrivit. După ultimul botez însă, Ilie a întrebat-o când are de gând să se boteze şi a ştiut atunci că la prima ocazie va fi botezată şi ea. Se bucură să poată face asta acum şi se roagă să poată fi un bun exemplu şi pentru soţul ei.

Mihorianu Ioan a ajuns la o vârstă înaintată, mai mult ca ceilalţi ce se botează acum, şi Dumnezeu l-a convins să se pocăiască cu ajutorul bolii. Soţia lui, care este şi ea membră a bisericii noastre şi care este şi ea tare bolnavă, deplasându-se foarte greu, s-a rugat mulţi ani pentru soţul ei şi acum i s-a îndeplinit dorinţa. Din cauza vârstei înaintate şi a bolii, nu a putut să spună multe lucuri ca mărturie pentru el, dar a recunoscut, întrebat fiind, credinţa lui că păcatele i-au fost iertate şi a promis hotărât că vrea să-L urmeze pe Dumnezeu toată viaţa.

Copy (6) of revMuzur Cristian Valentin s-a născut pe 25 aprilie 1992 în Hunedoara împreună cu o soră geamănă. Vine dintr-o familie de religie reformată dar a crescut şi în mai multe centre de plasament din ţară. La 9 ani s-a întors acasă însă doar pentru 2 ani, după care, din cauza patimii părinţilor pentru alcool, s-a întors la centrul de plasament. A ajuns într-o familie maternală undeva lângă Brad. Doi ani şi jumătate a mers la şcoala din Vălişoara, dar neputând face faţă cerinţelor, a ajuns din nou la şcoala specială din Săcel unde a stat până în 2007. A ajuns şi într-o famile substitutivă la care mergea în vacanţe şi în week-end-uri. Era o familie creştină şi mergea cu ei la biserică fără însă ca să se prindă ceva de el. În februarie 2008 au fost trei seri de evanghelizare timp în care Domnul i-a vorbit prin cuvântul predicat de fratele Ovidiu Scorobete. Anul trecut a venit în Hunedoara ca să-şi caute părinţii. Locuind din nou în oraş, a ajuns şi la biserica noastră fiind mişcat în mod deosebit de cântările corului şi orchestrei. A avut experienţa cunoaşterii unor creştini din Danemarca ce l-au ajutat mult şi apoi a fost o zi şi la Festivalul Speranţei. Şi acolo a spus că vrea ca să-L mărturisească pe Domnul şi în apa botezului şi abia aştepta ziua care a venit, iată, acum. Pe 1 aprilie a ieşit definitiv din casa de copii şi a rămas cu părinţii lui care nu sunt pocăiţi, dar ei spun că este bine că vine la adunare la pocăiţi şi nu-l opresc. S-a implicat în mai multe activităţi cu tinerii făcând ceea ce poate, dar în primul rând s-a remarcat prin punctualitate.

Oana Adriana Popescu are 20 de ani şi a venit de foarte mică în casa Domnului din acest loc ajungând astfel ca să audă tot mai multe despre Dumnezeu. Despre El a mai auzit şi în taberele creştine în care a fost şi a înţeles tot mai mult că e bine să fie un urmaş al Lui. Mai multe decizii însă au fost de scurtă durată crezând că are încă destul timp la dispoziţie. S-a îndepărtat de Domnul prin clasa a zecea când a stat mai mult timp la ţară, fără să mai meargă la biserică şi fără anturajul de aici. Un ajutor în luarea deciziei au fost Mela şi Anca, colege de şcoală cu ea. Punctul culminant a fost la evanghelizarea de după ultimul botez. În privinţa deciziei de a-L urma pe Domnul până la sfârşitul vieţii, spune că este foarte hotărâtă. Este în prezent la şcoala posticeală sanitară. Tatăl ei, în numele familiei, a încurajat-o să caute întotdeauna ajutor la Domnul şi că şi ei îi vor fi întotdeauna aproape.

Reclame