Trăim în lume dar îi aparţinem lui Dumnezeu. Nu este nici un amestec când vorbim despre inexplicabila coexistenţă a Împărăţiei lui Dumnezeu cu lumea aceasta. Din punct de vedere spiritual teoriile sunt complet separate. În Hristos nu era nimic ce ar fi putut aparţine lumii. Conceptul de lume în cazul acesta se referă la teritoriul spiritual ieşit de sub autoritatea lui Dumnezeu. De aceea ne avertizează Cuvântul Domnului în 1Ioan 2:15 –Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.”

Când încercăm să identificăm şi să dăm afară ceea ce este lumesc în biserică, ne îndreptăm atenţia (unii dintre noi cel puţin) către partea vizibilă, către înfăţişarea exterioară, vestimentaţie, aspect fizic. Suntem indulgenţi cu harul şi ne amăgim cu ideea că Domnul se uită în inimă, nu la aspectul exterior. Ce găseşte în inimă?

Sunt câteva texte în Scriptură care ne arată că nu putem pretinde că avem o inimă după voia Domnului fără să arătăm şi în afară lucrul acesta. (Isaia 29:13, Matei 21:34; 15-19, Romani 8:27) Oare putem spune că doar aceste lucruri sunt singurele aspecte prin care lumea intră în biserică? La 1 Ioan 2:16 apostolul Ioan ne vorbeşte de trei pericole: pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii. Nu ne-am întristat niciodată văzând cât de lumeşti suntem? Deşi separarea dintre biserică şi ceea ce este lumesc trebuie să fie clară, nu prea mai există hotare astăzi. Lumescul este subtil şi pătrunde uşor prin neveghere, pe teritorii spirituale.

Trei exemple foarte actuale:

Muzica: Are două componente: cuvintele care exprimă gândul (caracterul) şi melodia care exprimă sentimentele. Este posibil ca muzica să fie o modalitate prin care diavolul să schimbe emoţiile şi caracterul nostru? Eu zic că da! Muzica este una dintre cele mai letale arme pe care diavolul o foloseşte împotriva poporului lui Dumnezeu. Muzica modernă (rock, rapp, raggae, etc.) este (deseori) o exprimare a rebeliunii, a răzvrătirii, a violenţei. Această muzică este orientată spre dezbinare, atacă unitatea în familie (copii/părinţi) şi în biserică (tineri/adulţi). În familie tinerii se separă de părinţi datorită acestei muzici care odată cu ea aduce şi altă cultură, apucături, gesturi. La fel în biserică, în loc de unitate avem servicii separate de închinare tineri/adulţi. Evanghelistul Matei ne spune că „după roade îi vom cunoaşte” (cap. 7:16), iar roada acestei muzici e dezbinarea şi ura. Apostolul Pavel ne spune în Efeseni 5:17-19 să nu fim nepricepuţi, ci să înţelegem voia lui Dumnezeu. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnulul.”

Politica. Este un subiect tabu pentru (unii) credincioşi în ultima vreme. Mulţi îşi pun întrebarea: e voia Domnului să aducem murdăria politicii în biserică? Avem în ultima vreme un apetit deosebit pentru materialism şi putere, exact cum spun prorociile (ne interesează mai mult câştigarea voturilor şi a intereselor şi am pus pe plan secundar câştigarea sufletelor pentru Hristos). La Matei 10:16, Hristos ne spune: „iată Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor…” – şi întregul capitol este o lecţie foarte concludentă pe acestă temă. Să nu transformăm amvoanele şi bisericile în tribune electorale sau altceva, după cum ne îndeamnă Duhul Domnului prin apostolul Pavel în epistolele scrise către corinteni (1Corinteni 1:23).

Sportul. Hotarul dintre necesitate şi dependenţă este aproape inexistent. Stadioanele sunt numite „temple” iar fotbalul „dumnezeu”, şi totuşi mulţi se hrănesc zilnic cu el. Şi acest subiect (ca şi cele de mai sus) este discutabil, dar să nu ne înşelăm când vrem să aliniem cuvântul Domnului ca vanitatea şi capriciile noastre să fie pe primul plan. Dacă am observa câtă vanitate se consumă în manifestările noastre, în întâlnirile noastre şi uneori chiar şi în serviciile divine! Acest microb al vanităţii îşi face subtil loc în atitudinile noastre, în vorbe şi în gesturi. Ea distruge şi anihilează relaţia noastră atât pe orizontală cu semenii, cât şi pe verticală cu Dumnezeu. Cu tristeţe vedem cum se năruie legăturile frăţeşti. Câteodată lăudăroşenia, ambiţia sau orgoliul îşi fac loc în muzica noastră, în rugăciunile noastre, urcându-se uneori chiar şi la amvoane. Frecvent lumescul este deghizat în spiritual, iar capacitatea de deosebire o dă doar prezenţa în noi a Duhului lui Hristos. Apostolul Pavel ne lasă scris în Coloseni 3:16-17 un motto pentru o viaţă curată după voia Domnului: Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inimile voastre. Şi orice faceţi cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi prin El lui Dumnezeu Tatăl.”

Sami Chiş – Hunedoara

Reclame