ÎNDEMN

Dacă-n viaţa ta sunt numai nori,

Dacă urci mereu şi nu cobori

Şi dacă tu ai pace şi-alătuiri de război

Priveşte înainte, să nu te uiţi’ napoi.

Dacă în orice vreme tu cari mereu poveri

Dacă în loc de zîmbet ai parte de dureri

Sau dacă azi ţi-e bine cu mult mai mult ca ieri

Priveşte înainte, nicicând să nu disperi.

Dacă tu astăzi nu mai eşti flămând

Dacă din pâinea ta sărmanii-i vezi mâncând

Sau dacă treci prin viaţă cu Domnul biruind

Priveşte înainte căci vine în curând.

Daca-i văzut că-n viaţă totul e efemer

Dacă toţi cei de astăzi primesc doar dacă cer

Şi dacă de acuma te laşi condus de El

Priveşte înainte căci te va duce-n cer.

SIMBOLURI

Un mugur e simbolul primăverii

O stea pe boltă este pragul serii

Un nor întunecos porneşte o furtună

O viaţă cu Isus aduce o cunună.


O lacrimă ne-arată suferinţa

Un zâmbet e simbol de biruinţă

Când bate ceasul ştim că timpul trece

Şi iarna vieţii ne-nconjoară rece…


Simbolul păcii e-o frunză de măslin

O inimă senină ai când iubeşti deplin

Un lan de grâu simbolozează pâine

Apusul soarelui ne prevesteşte-un mâine.


O frunză-n vânt aduce-o toamnă iar

Păcatul cere-o jertfă pe calvar

Mormântul gol ne spune de-o’nviere

Să crezi şi tu, aceasta Domnul cere.


Prin foc butucul se transformă-n jar

Hristos ne schimbă legea grea în har

Cuvântul sfânt ne-ajută să trăim frumos

O veşnicie-ntreagă cu Hristos.

STÂNCA

Mă uit cu-ngrijorare când marea-i agitată

şi mă întreb cu spaimă ce-i poate sta în faţă?

Nimic din ce pluteşte nu este prins în larg

doar sus de stânca tare valurile-i se sparg.


Furtuni ce mişcă ape şi ploile târzi

talzuri mari şi grele şi mari intemperii,

nimic din toate-aceste pe om nu înspăimântă

când cu înţelepciune omul stă sus pe stâncă.


La fel când marea vieţii loveşte cu dureri

când lacrimi joacă-n gene şi mă apas’ poveri,

eu ştiu că este-o stîncă, valul de ea nu trece

Isus Hristos e Stânca. Furtuna… o sa plece.


Zideşte-ţi astăzi casa pe Stânca cea de veci

chiar dacă astrăzi doare şi nu prea înţelegi

căci dacă tu ai casa vieţii sus pe stîncă

cu Isus vei ajunge sus în cetatea sfântă.

Poezii de Sami Chiş – Hunedoara

înLocuire

Te ştiu că eşti ! Conturul Tău din vorbe adunat mi l-am imaginat de atâtea ori.

Însă nu te-am găsit, şi te-am pierdut, şi te-am uitat.

Tu nu vrei ca pe foaie să te pun, în linii sau în vorbe, intr-un chip;

ci tot mai mult

ieri doar un pic, şi azi un pic, şi mâine tot mai mult

în mine trupul Tău să îl adun, eu însumi să-ţi fiu chip !

Acuma înţeleg de ce te-ascunzi!

şi partea ce-mi rămâne mie e a-ncerca, mereu să te găsesc şi să te văd

Tu cuibarit în mine să-ţi arăţi

chipul în chipul meu, gestul în fapta mea

şi viaţa Ta să o trăim în noi.

Poezie de Ruben Bucoiu – Hunedoara

Reclame