Pentru ce m-ai părăsit, Doamne? De fapt, unde eşti când sufăr?

Aşa-i că ai auzit şi tu oameni spunând că Dumnezeu nu există? Şi nu pentru că ar fi atei, ci pentru că la un moment dat din viaţa lor, când ar fi avut mai mare nevoie de El, S-a făcut nevăzut. De fapt nu au primit răspunsul aşteptat. Sau nu au primit nici un răspuns. Sau poate că nu ai auzit asta la alţii ci este povestea ta.

Îmi aduc aminte de o superbă carte din literatura creştină- „Când cerul tace!” scrisă de Ronald Dunn, în care am găsit prima dată exprimată această situaţie (citându-l pe C. S. Lewis); aceea că atunci când îţi merg toate bine, este şi El prezent la bucuria ta, dar când vine criza, de orice fel ar fi ea, te îndrepţi spre El şi nu găseşti decât o uşă închisă şi zăvorâtă, înconjurată de tăcere. Este o situaţie tragică dar şi adevărată, experimentată până şi de Fiul Său.

Întrebarea care vine în mod automat este „de ce?” Ce aş putea eu să spun? Chiar nimic. Dar este Cineva care a experimentat din greu această situaţie şi de aceasta ne aducem aminte în aceste zile.