Lângă cine stai pe bancă?

 Interviu cu Rut Bândilă

Nu cu mult timp în urmă am dus vestea bună a Naşterii Domnului Isus şi celor din oraşul nostru. Ai participat şi tu? Ai fost la colindă?

            În ziua de 24 decembrie, fiind la serviciu, am ajuns acasă atât de obosită încât nu se mai înţelegea nimeni cu mine. Mi-a trecut prin minte să nu mai merg anul acesta cu colinda dar un gând nu-mi dădea pace: “Chiar de Crăciun, acasă?!” M-am odihnit aproximativ o oră şi jumătate şi am fost trezită de colindători. Era trupa lui Emi Goicovici. După ce aceştia au plecat, m-am îmbrăcat şi eu şi am plecat să-i întâlnesc pe tinerii de la biserica noastră. Era ora 22 şi ei colindau prin micro V; am continuat să ducem vestea bună a Naşterii Mântuitorului până spre dimineaţă.

            A doua seară m-am bucurat foarte mult pentru că am putut să merg la colindă cu grupa de copii. Am fost impresionată de cei mai mici: Cristi Popa, Delia Potcovaru, Teodora Tomoni, care au stat cu noi până la sfârşitul colindului (aprox ora 2) deşi era foarte frig, şi să văd bucuria de pe feţele lor. Mi se întâmplă uneori să fiu întrebată la sfârşitul vreunui program la biserică: “Ce a fost cu tine în seara asta? Eşti obosită? Nu te simţi bine?” Această întrebare m-a făcut să fiu mai atentă la modul în care mă manifest, la atitudinea mea. Poate, venind de la serviciu direct la biserică sunt uneori mai obosită şi nu reuşesc să-mi manifest bucuria de a sta în prezenţa lui Dumnezeu. Chiar şi pe Mess mi-am pus motto-ul “Mă bucur de fiecare clipă ce o trăiesc, chiar dacă nu zâmbesc mereu”, pentru ca cei care mă cunosc să înţeleagă că sunt bucuroasă şi mulţumită chiar dacă nu o arăt întotdeauna.